Regal auto – Radu testeaza masina lu’ tati

Dupa cautari intense, tabele interminabile cu comparatii si calcule, la jumatatea lui octombrie a venit inca o masina in familie, parca fabricata dupa dorintele si cerintele mele. Vremea de afara si lipsa de timp nu mi-au permis sa fac pana acum o sendinta foto cu noua bijuterie, insa weekendul asta am recuperat.

Spalata cu atentie sambata dimineata de baietii Costache, duminica i-am facut poze, ca sa vedem si peste 3 ani cum arata de noua, sperand ca in timp sa nu apara diferente. Radu o iubeste la nebunie, ca are mult mai multe butoane ca Megane-ul, mult mai mult spatiu in spate, si lumina mult mai multa pentru toti pasagerii.

Masina este o superba Renault Laguna III, in echipare completa, cu motor diesel de 150 cai-putere si cu o minunata cutie automata. Nu intru in detalii tehnice prea mult, insa este masinutza la care visa tati, si pe care acum o calareste si Raducu :)





Daca la exterior culoarea si marimea masinii nu pica bine in orice lumina, interiorul este unul foarte elegant si luminos, 100% pe gustul celor 2 soferi (si jumatate).





Dupa ce l-a lasat pe tati sa faca poze, Radu s-a urcat si el la volan ca sa fie pozat, ca doar el e subiectul principal, nu?

Sedinta foto s-a incheiat intr-un cadru mai rustic, insa atata timp e la mami in brate, nimic nu mai conteaza :)

Regal auto – Radu conduce super-masini

In weekendul care tocmai a trecut vremea a fost cea mai frumoasa din Noiembrie, asa ca am incercat sa profitam la maxim. Pentru Radu a fost un regal automobilistic, din prima pana in ultima clipa.

Sambata dimineata s-a trezit devreme si a plecat cu tati sa spele noua masina, facandu-i in acelasi timp si lu’ mami cadou inca 2 ore de somn :) . Pe drum ne-am distrat foarte tare cand mai sarea tati vreun opritor pe strada sau cand trebuia sa viram impreuna stanga-dreapta. La spalatorie insa lucrurile au decurs cat se poate de bine, Radu manifestand un real interes ca masina sa iasa alba ca laptele, fara nici o pata. Dupa 2 ore de analizat masina, apostrofat pe cei de la spalatorie si de jucat cu aspiratorul am revenit acasa si a adormit, stia ca ii trebuie forte proaspete pentru ce va urma.

Pe la pranz am plecat la gratar, la un amic la atelierul lui de electrica auto. Pana aici nimic nou sau surprinzator, insa ajunsi la fata locului pentru Radu a fost cadoul cel mai frumos pe care puteam sa i-l facem: o zi la butoane. In atelier erau 4-5 turnuri de casetofoane auto, fiecare cu cat 4-5 aparate si zeci (daca nu sute) de butoaaane. Nu stiu daca a apucat sa apese fiecare buton in parte, insa cu siguranta a testat toate tehnologiile moderne in domeniu.

Radu adora motocicletele/scuterele, la fiecare iesire in parc trebuie sa trecem prin colt pe la un vecin care tine una pe strada si sa o calarim timp de minim 10 minute. Astea fiind spuse, ganditi-va ce bucurie a fost pe pitic cand a vazut in curtea gazdei 2 motociclete, pe care putea sa le calareasca dupa bunul plac si pofta inimii. Acum poate sta bine in sa, si poate tine cu ambele maini ghidonul, iar asta il face sa se simta ca mini-Superman dupa ce a mancat 2kg de kriptonita :)

In timp ce langa noi pe gratar se perindau tot felul de delicatese, lui Radu i-au alunecat ochii pe atractia automobilistica a zilei, o masina unicat. Abia lansat in Romania, primul model vandut de Ford Focus RS 2010 era in fata noastra, pregatit pentru montarea unui sistem ultra-performant de sunet. Cum toti adultii (vreo 15) eram adunati in jurul masinii ca la urs, Radu nu putea sa lipseasca. Cand i-a venit randul insa, cine credeti ca putea sa il mai dea jos de la volan? Bucuria si determinarea de a scoate un timp bun la curse o puteti vedea din poze, nu pot adauga decat ca pentru noi restul a fost o adevarata distractie sa-i lasam masina pe mana piticului.


Mini-Schumacher la treaba:

“Acum linie dreapta, apoi viraj la stanga…”

“Cine-i cel mai tare din parcare acum?”

“Mai greu cu schimbatul vitezelor, da’ tot ii intrecem pe toti”

“Paparazzi astia, nici aici nu ma lasati in pace?”

“Si acum o poza din fata…”

Tati, hai sa te plimb sa vezi ca merg si cu ochii inchisi”

Un moment amuzant a fost cand Ana s-a bagat dupa Radu in masina sa-i serveasca aperitivul sub forma de biberon cu lapte. Cum stateau ei linistiti in scaunul Recaro si savurau tacticos pranzul, a aparut pe neasteptate cumnatul proprietarului, ca sa ia masina la plimbare. Va puteti inchipui mirarea omului cand a vazut ca de la volan coboara Ana cu un biberon de lapte in mana, insa totul s-a terminat cu zambete.

Cel mai frumos bebe din lume, in poze cu mami si cu tati:



Dupa atata condus si distractie, gratarul minunat pregatit de maestrii bucatari a picat la fix, si Radu nu a ezitat sa se infrupte din ciuperci umplute cu marar si patrunjel, pulpa de porc in suc de lamaie cu miere, macrou afumat la gratar, legume asortate, si nu in ultimul rand pulpa de pui in sos de vin.


La plecare era rupt de oboseala: abia ce a apucat sa zica “Paa, Paa” la toata lumea, sa se urce in masina, ca dus a fost in lumea viselor, pana acasa nici n-a miscat pe bancheta din spate :)

O zi frumoasa de Noiembrie

Dimineata incepe la 7:00, cand suna alarma. Radu doarme, noi facem primii pasi. Astazi e greva la metrou si Ana are interviuri de la ora 8:00, asa ca nu are timp de pierdut. Ea coboara jos si pregateste pachetelul pentru Radu, il pupa dulce din coltul usii si zboara catre birou. Acasa raman cu Somnorila, care din clipa in clipa trebuie sa termine somnul.

Deschid calculatorul si citesc cateva mailuri, ma joc un pic pe Facebook si apoi astept. Nu pot sa dau drumul la TV sau sa ies din camera, ca atunci dau alarma. La 7:45 se vede iesind de sub paturica intai o manuta, apoi un cap de bebe adormit. In timp ce se obisnuieste cu lumina din camera inevitabil primele cuvinte sunt “mamii?, mamii?”. Il iau in brate, dam doua ture de camera si apoi coboram in sufragerie, locul principal de joaca. Un tur de camera si aici si cateva sughituri dureaza pana se prinde Radu ca mami nu mai e acasa, si atunci se manifesta zgomotos si dezaprobator, pana cand gasesc o jucarie interesanta cu care sa ii atrag atentia.

Odata linistit, mergem sa schimbam scutecul si sa spalam zona “afectata”. Ne mai distram noi un pic pana ne imbracam de plecare, insa pana atunci isi face aparitia Elena, prietena lui cu care isi petrece timpul toata ziua pana vine mami de la servici. Iesitul din casa e ceva mai aventuros, ca Radu tine mortis sa iasa din casa cu mami, care tot intarzie sa-si faca aparitia. Atras de vreo jucarie noua sau de cateii de peste gard, face pasul magic si de acolo incepe ziua lui “de munca”, plina de jucarii, povesti si somnic la pranz :)

Rezolvata treaba asta, pun si eu pe mine ceva rapid si plec la servici, noroc ca drumul e liber si masina rapida. Pana la 18-19 ziua decurge ca pentru fiecare din noi, cu suisuri si coborasuri, si cateodata chiar cu intarzieri. Pana acasa drumul pare mult mai lung, insa nu dureaza in realitate mai mult de 25 minute. Odata ajuns insa la destinatie timpul nu mai are notiune.

De la usa imi fac simtita prezenta si dupa cateva secunde imi sare un prichindel in brate si ma pupa. Ma musca el pana acum cateva zile, insa din weekend ne-am imprietenit pe veci si acum ne pupam reciproc. Fara sa am timp sa ma schimb, trecem in revista arsenalul de jucarii: cateva ture cu roata, 2 drumuri prin casa cu roaba lui roz, un minifotbal pana mingea ajunge prin vreun loc greu de atins, si sa nu uitam dansul pe muzica lui Michael Jackson, cel care se incapataneaza sa cante zilnic pe televiziunea U si antreneaza toti nostalgicii si prichindeii la dans.

La masa distractia ne urmeaza, si Radu imi sare in brate sa manance odata cu mine, din aceeasi farfurie si de pe acelasi sandwich. Dupa ce isi ia cota parte din portia mea trece si pe mamica lui, care completeaza cu ceva mai consistent (carnita cu sos, ciorbita de pui sau de vita, cartofi prajiti cu pui). Desertul e inevitabil o canutza cu lapte, savurata invariabil in bratele lui mami, cea dupa care a plans atata de dimineata.

Dupa masa, urmeaza repriza a doua de distractie. Cel mai frumos lucru invatat de curand a fost nu sa recunosca in poze persoanele apropiate, ceea ce face deliciul audientei: le priveste cu foarte mare atentie si acolo unde vede fete cunoscute, imediat se agita bucuros, pune mana pe personaj, spunandu-i numele cu voce tare: “mami”, “tati”, “bebe”.

Urcat in dormitor, sa nu credeti ca urmeaza somnul. Vreme de jumatate de ora sau 2 ceasuri (niciodata nu e la fel), piticul energizat ia la rand toata camera, incercand sa gaseasca noi metode de joaca, de alint sau de rasfat. Cand le-e apuizat pe toate trece in camera alaturata, pentru ca acolo are calculator cu tastatura functionala si un scaun cu rotile :) . Abia cand toate au fost epuizate, sare in pat langa mami si tati si isi savureaza tacticos laptele de seara, sub privirile noastre admiratoare.

E o rutina minunata, in care fiecare moment are atractia lui. Nu in fiecare zi plange dupa mami de dimineata, asa cum nu in fiecare zi ia pe tati in brate seara si il pupa. Azi a fost o zi plina de zambete, de pupaturi si de alinturi, pe care vrem sa o retraim la nesfarsit :)

Si alte Articole

Printul dansator si fetele din poveste

Insulele Phi-Phi – Excursie nereusita intr-o destinatie de vis

Phuket – Relaxare si leneveala absoluta

Agitatie si caldura mare in Bangkok (2)

Agitatie si Caldura mare in Bangkok

Thailanda – drumul si primele impresii

La plimbare dupa fete