Las’ ca pan-se-nsoara trece!

Radu este pe modul “Explorator’. Nici un spatiu nu-i mai ajunge, vrea sa invete totul acum, sa fie cel mai tare la toate, si sa stea toti drepti in fata lui. Intr-un cuvant, “Energino”.

Ultima patanie vine din weekendul asta, cand s-a apucat de dansat in mijlocul patului. Dupa cateva piruete si 20 de “lopa, lopa, lopa, lopa”, a ajuns pe marginea patului si inainte ca unul din noi sa reactioneze a facut un salt pe spate, aterizand pe parchet direct in … cap. Urmarea imediata nu o mai descriu, ca mi se pune iar un nod in gat

Dupa 15 minute de plans si suspinat Raducu a adormit in bratele Anei, si ne-a dat ocazia sa inspectam locul. Imediat dupa lovitura nu am gasit nici o taietura, nici o umflatura, nici o diferenta fata de partea stanga. Cand s-a trezit dupa 2 ore se tinea mititelul de cap si se plimba prin casa mieunand “Auuu”, dar in afara de asta nu avea nimic. Ne-am jucat cu masinutele, am citit 2 povesti, si apoi am adormit linistiti pentru noapte in bratele lu’ mami.

A doua zi parca era scos din cutie: plimbat cu sania prin cartier, jucat cu cateii in curte, dansat, mers in vizita la buni si jucat toata dupa-amiaza cu Daisy, nimic care sa ne mai aminteasca de lovitura respectiva. Toate bune si frumoase, pana cand in drum spre casa il mangaia Ana pe pitic, si a picat diagnosticul: o bucata de vreo 3cmp din spatele urechii era la fel de moale ca dosul palmei. Cum nu gasisem nici o modificare de comportament sau fiziologica, am decis (gresit) sa asteptam pana a doua zi, cand sa mergem la spital.

Luni dimineata la ora 8:00 ieseam pe usa, si dupa 15 minute eram la Camera de Garda la Grigore Alexandrescu. Cel mai greu a fost sa facem radiografie, cu Raducu speriat de atata lume in jur si aparate, si cu noi doi care incercam sa-i tinem capul drept pentru “poza”. In final a stat, si diagnosticul medicului a picat ca un ciocan, fractura craniana.

Cum piticii nu pot raspunde la intrebari si nu pot descrie ce si unde ii doare, pe Ana cu Radu i-au bagat intr-o salvare si am dat cu totii fuguta in Berceni la Baltazar pentru o tomografie. Asta fiind o analiza de durata si cum Radu s-a trezit din somn exact cand s-a asezat pe masa, a trebuit sa mai stam pe acolo pana adoarme din nou, 3 ore educative intr-o camera de garda de spital. Chiar daca era sedat ca sa adoarma mai repede, Energino al nostru numai de somn nu avea chef dupa 30 minute de somn leganat in ambulanta. Pana a adormit in bratele lu’ mami a fost atractia asistentelor din sala, care se distrau cum Radu se plimba leganat (sedativul isi facea efectul), insa nu voia nici chip sa se urce in pat; el voia sa exploreze fiecare colt al salii si sa cunoasca pe toata lumea. Analizele de la tomograf au iesit foarte clare, si ne-am bucurat ca efortul a dat roade.

Diagnosticul medicului neurochirurg ne-a adus si linistea pe care o cautam, Radu nu are nimic grav. Si-a spart capul mai serios si are o galma acolo care trebuie tinuta la rece sa treaca, si trebuie urmarit ca sa nu se mai loveasca acolo. Osul nu s-a deplasat atat de mult cat sa afecteze ceva pe acolo, si o sa treaca in cateva saptamani. O sa mai mergem cu el la control in perioada asta, dar gata cu aparatele complicate si statul prin spital.

Peste cateva zile doar noi o sa ne mai amintim de ziua asta, insa a fost o experienta de care ne puteam lipsi, care ne-a aratat ca oricand se poate intampla ceva, chiar daca incerci sa stai cu ochii pe el 24/24. Oricum, pan-se-nsoara trece!

P.S. “lopa lopa” e lopata cu care da Radu zapada

---

Ana si Alex | Login | ElegantBlue is a custom theme by Nathan Rice