O zi frumoasa de Noiembrie

Dimineata incepe la 7:00, cand suna alarma. Radu doarme, noi facem primii pasi. Astazi e greva la metrou si Ana are interviuri de la ora 8:00, asa ca nu are timp de pierdut. Ea coboara jos si pregateste pachetelul pentru Radu, il pupa dulce din coltul usii si zboara catre birou. Acasa raman cu Somnorila, care din clipa in clipa trebuie sa termine somnul.

Deschid calculatorul si citesc cateva mailuri, ma joc un pic pe Facebook si apoi astept. Nu pot sa dau drumul la TV sau sa ies din camera, ca atunci dau alarma. La 7:45 se vede iesind de sub paturica intai o manuta, apoi un cap de bebe adormit. In timp ce se obisnuieste cu lumina din camera inevitabil primele cuvinte sunt “mamii?, mamii?”. Il iau in brate, dam doua ture de camera si apoi coboram in sufragerie, locul principal de joaca. Un tur de camera si aici si cateva sughituri dureaza pana se prinde Radu ca mami nu mai e acasa, si atunci se manifesta zgomotos si dezaprobator, pana cand gasesc o jucarie interesanta cu care sa ii atrag atentia.

Odata linistit, mergem sa schimbam scutecul si sa spalam zona “afectata”. Ne mai distram noi un pic pana ne imbracam de plecare, insa pana atunci isi face aparitia Elena, prietena lui cu care isi petrece timpul toata ziua pana vine mami de la servici. Iesitul din casa e ceva mai aventuros, ca Radu tine mortis sa iasa din casa cu mami, care tot intarzie sa-si faca aparitia. Atras de vreo jucarie noua sau de cateii de peste gard, face pasul magic si de acolo incepe ziua lui “de munca”, plina de jucarii, povesti si somnic la pranz

Rezolvata treaba asta, pun si eu pe mine ceva rapid si plec la servici, noroc ca drumul e liber si masina rapida. Pana la 18-19 ziua decurge ca pentru fiecare din noi, cu suisuri si coborasuri, si cateodata chiar cu intarzieri. Pana acasa drumul pare mult mai lung, insa nu dureaza in realitate mai mult de 25 minute. Odata ajuns insa la destinatie timpul nu mai are notiune.

De la usa imi fac simtita prezenta si dupa cateva secunde imi sare un prichindel in brate si ma pupa. Ma musca el pana acum cateva zile, insa din weekend ne-am imprietenit pe veci si acum ne pupam reciproc. Fara sa am timp sa ma schimb, trecem in revista arsenalul de jucarii: cateva ture cu roata, 2 drumuri prin casa cu roaba lui roz, un minifotbal pana mingea ajunge prin vreun loc greu de atins, si sa nu uitam dansul pe muzica lui Michael Jackson, cel care se incapataneaza sa cante zilnic pe televiziunea U si antreneaza toti nostalgicii si prichindeii la dans.

La masa distractia ne urmeaza, si Radu imi sare in brate sa manance odata cu mine, din aceeasi farfurie si de pe acelasi sandwich. Dupa ce isi ia cota parte din portia mea trece si pe mamica lui, care completeaza cu ceva mai consistent (carnita cu sos, ciorbita de pui sau de vita, cartofi prajiti cu pui). Desertul e inevitabil o canutza cu lapte, savurata invariabil in bratele lui mami, cea dupa care a plans atata de dimineata.

Dupa masa, urmeaza repriza a doua de distractie. Cel mai frumos lucru invatat de curand a fost nu sa recunosca in poze persoanele apropiate, ceea ce face deliciul audientei: le priveste cu foarte mare atentie si acolo unde vede fete cunoscute, imediat se agita bucuros, pune mana pe personaj, spunandu-i numele cu voce tare: “mami”, “tati”, “bebe”.

Urcat in dormitor, sa nu credeti ca urmeaza somnul. Vreme de jumatate de ora sau 2 ceasuri (niciodata nu e la fel), piticul energizat ia la rand toata camera, incercand sa gaseasca noi metode de joaca, de alint sau de rasfat. Cand le-e apuizat pe toate trece in camera alaturata, pentru ca acolo are calculator cu tastatura functionala si un scaun cu rotile . Abia cand toate au fost epuizate, sare in pat langa mami si tati si isi savureaza tacticos laptele de seara, sub privirile noastre admiratoare.

E o rutina minunata, in care fiecare moment are atractia lui. Nu in fiecare zi plange dupa mami de dimineata, asa cum nu in fiecare zi ia pe tati in brate seara si il pupa. Azi a fost o zi plina de zambete, de pupaturi si de alinturi, pe care vrem sa o retraim la nesfarsit

---

Ana si Alex | Login | ElegantBlue is a custom theme by Nathan Rice