Singapore – Lectia de civilizatie

Singapore este o tara de dimensiunea unui oras mare din Europa, sau cat un judet mai micutz de pe la noi. Este cel mai mare nod aerian din Asia de Sud-Est si cel mai mare port din zona, fiind punctul de tranzit intre Europa –> Asia si Orientul Mijlociu –> Asia si America. Este cel mai mare centru financiar de pe continent dupa Hong-Kong, aici avand birouri cele mai mari banci de investitii din lume. In oras sunt zeci daca nu sute de zgarie-nori, zeci de hoteluri de business si de lux, dar nici turismul nu este ignorat. Din punct de vedere al venitului pe cap de locuitor, este a 5-a tara din lume dupa Qatar, Norvegia, Brunei si Luxemburg, cu mult inaintea SUA, Germania, UK sau Japonia.

Singapore este un stat de nomazi, fiind populat in speta de chinezi, malaezieni si indieni, insa arabii si europenii isi au locul lor. In Singapore nu gasesti nimic din ce nu poti gasi in alte orase sau tari din lume, insa mare lor atu este ca au reusit sa copieze si sa adapteze numai lucrurile bune: retea de autostrazi suspendate care traverseaza orasul pe toate directiile, strazi largi si spatii generoase intre cladiri, parcari exclusiv in cladiri (la subsol sau chiar pe la etajul 6-7), alei pietonale cu indicatoare clare, sistem foarte simplu si eficient de transport in comun, criminalitate zero, intr-un cuvant numai lucrurile bune.
Noi nu am vazut totul intr-o saptamana, insa ne-a fost de ajuns sa ne convingem ca e nevoie doar de un pic de vointa, si in rest totul e posibil. Bani se gasesc oriunde, insa intr-o tara in care furtul si mita sunt doar cuvinte in dictionar ei au reusit sa faca minuni, sa termine proiecte indraznete si sa transforme tara dintr-un port mare intr-un loc in care te-ai muta si maine. Calitatea vietii e prima prioritate pentru Stat, si asta se vede la tot pasul.

Cateva exemple de mega-proiecte care pe noi ne-au dat pe spate si pe care sa nu le ratati cand ajungeti acolo:
- Insula Sentosa. Folosita pana in 1960 ca garnizoana a tarii si plina de forturi si unitati militare, acum este cea mai mare zona integrata de distractie si relaxare din Asia. Hoteluri de lux si pentru familie, parc de distractii cu cinema 4D, delfinariu, expozitie de insecte, gradina botanica, cinematograf 4D, cel mai mare Casino din Singapore, teren de golf, si nu in ultimul rand 3 plaje, fiecare destinata unui alt grup de turisti. Fiind o tara cu mal stancos, plajele au fost create artificial, prin indiguirea malurilor si aducerea de tone de nisip din larg. Rezultatul este fantastic, la nici 30 minute de centrul orasului te bucuri de o plaja la fel de faina ca in Turcia, Grecia sau Thailanda.
- Sistemul de pasaje subterane si supraterane din tot orasul. Peste tot pe unde am fost noi, pe sub trotuarele late sau strazile cu 3-4 benzi pe sens exista cate un pasaj subteran. Sunt foarte putine cladiri, statii de metrou sau malluri care nu sunt conectate intre ele cu pasaje subterane sau supraterane. In felul asta locuitorii si turistii pot sa evite caldura soarelui si degajeaza traficul pentru masini. Ca si turist e mai ciudat sa te plimbi 20 minute pe sub pamant, insa daca as sta acolo as apreciz in fiecare zi ca nu e nevoie sa merg prin 35 grade si umiditate 80-90%, si pot parcurge aceleasi 20 minute printr-un pasaj racoros.
- Centrul de business. Toate firmele internationale in Singapore isi au sediul in cartierul Raffles, numit asa dupa fondatorul oficial al statului. Orice urma de cladire mica a fost inlocuita cu o retea de zgarie-nori, cladiri construite recent dupa ultimele descoperiri in materie de tehnologie. Cred ca meritul cel mai mare l-au avut cei de la Primarie care intai au trasat strazile dintre cladiri de 4-5 benzi pe sens, ”aleile” din spate cu cate 2 benzi pe sens, si abia apoi au permis constructia inaltilor mastodonti. Rezultatul este fabulos, pentru ca acolo lucreaza zilnic cateva zeci de mii de oameni, insa la ora 12 si 18 nu vezi masini pe strada, nu e aglomeratie.
- Cartierele rezidentiale. Ca orice oras mare are nevoie de zone rezidentiale bine conectate cu centrul si cu cat mai multe apartamente. Solutia gasita de ei nu este cea englezeasca (case multe lipite una de alta), ci complexuri de sute sau mii de apartamente, construite cu cap. Cladirile au de regula intre 20-40 etaje, cu geamuri de sus pana jos (nu au problema cu frigul), cu parterul gol ca sa faca loc la magazine, si cu parcari subterane sau in cladiri adiacente construite special. Spatiul dintre cladiri e foarte generos, si acolo am vazut amenajate spatii de joaca, terenuri de fotbal sau pur si simplu parc cu alei si bancute.
- Planul verde. Datorita transportului care aduce o buna bucata din banii statului, partea de coasta arata acum 10 ani ca un mare oras industrial. Atunci le-a venit la baieti o idee geniala, sa inveleasca tot orasul intr-o oaza de verdeata. Daca la Nord era usor pentru ca doar au amenajat padurile tropicale si au creat niste atractii spacifice in zona (Zoo, Safari de noapte, Gradina de Orhidee, parcuri, etc), in Sud era mai greu, insa se vede ca nu imposibil. Tot malul a fost impartit in zone, si fiecare zona a primit o viitoare destinatie. Insula Sentosa au reimpadurit-o si dezvoltat-o armonios, in fata aeroportului si in fata cartierului Indian au intrat in mare, au adus pamant si au construit terenuri de golf, iar in zona Portului si al cartierului de business vor construi acum cel mai mare rezervor de apa potabila, acoperit cu o alta Gradina Botanica.

Sunt sigur ca sunt si parti din oras care necesita imbunatatiri si pe care nu le-am vazut, insa din ce am vazut noi intr-o saptamana, Singapore reprezinta lectia de civilizatie de care aveam nevoie, ca sa nu mai visam cai verzi pe pereti in Bucuresti…

Singapore – A venit tigrul cu sorcova!

Veniti din oras pe la 2 dimineata si inca obisnuiti cu fusul orar de acasa, nu ne-a fost usor sa ne trezim la 9:30 in prima zi a Noului An Chinezesc. Hotelul ne anuntase la venire ca in aceasta dimineata la ora 10:38 vom avea parte de un moment inedit, ca metoda de intampinare a Anului Nou.

Dupa un mic dejun pe fuga, exact la ora anuntata a inceput spectacolulul, inedit si foarte interesant. Intai un grup de dansatori au alungat spiritele rele cu dansul dragonului, batand tare din tobe si antrenand pe toti cei adunati in jurul lor. Partea cu adevarat interesanta a inceput cand spiritele rele au plecat de tot, si a fost randul Tigrului sa intre in rol.


Mare cat 2 oameni si agil ca o pisica, tigrul a salutat intai multimea si apoi a inceput sa ne arate maiestria lui, intr-un moment apreciat si aplaudat de toata lumea: dupa dansul maiestruos pe stalpii foarte departati unul de celalalt, a coborat in fata intrarii hotelului ca sa se serveasca cu “ofranda” pregatita, semn ca tot anul hotelul va fi protejat de rele si sub semnul norocos al Tigrului:
YouTube Preview Image

Dupa ce tigrul portocaliu a iesit din schema au intrat in rol 2 tigri galbeni mai mici, insa mai plini de viata si jucausi. Ei au “urat” pe rand directorul hotelului la intrare, receptia, barul din hol, si apoi toate locurile unde ii asteptau ofrande constand in mandarine si salata verde J. Uratul insemna un mic dans, degustarea mancarurilor pregatite, si apoi aruncarea lor catre spectatori. Noi n-am reusit sa prindem niciuna, insa nu credem in superstitii si ne asteptam la un an foarte bun, mai ales ca am pus mana pe tigru :)

Singapore – Revelionul in Chinatown

Cand am cumparat biletele am fost oarecum indiferenti la perioada, ne-am bucurat ca am prins 7 zile de soare si caldura in Februarie. Abia apoi am aflat ca 14 Februarie este prima zi a Anului Nou Chinezesc, incepand anul Tigrului. In Singapore este cea mai mare sarbatoare religioasa, similar Craciunului pentru crestini.

Noi am aterizat in dupa-amiaza zilei de 13 Februarie, si pe la ora 19 eram deja cazati si cu toate aranjate. Dupa un dus fierbinte am iesit in oras, sa vedem cum se petrece aici Anul Nou. Ajunsi in Chinatown am vazut ca intr-un cartier intreg fusese inchisa circulatia, si era plin de Politie care monitoriza toate miscarile. Strazile erau decorate cu luminite, baloane si multe flori, exact ceea ce ne asteptam sa gasim in cartierul chinezesc intr-un asemenea moment.

Pe strazile mici si intortocheata era un furnicar zgomotos, plin de vanzatori ambulanti de mandarine, bomboane si prajiturele chinezesti, localnici veniti cu intreaga familie la sarbatoare, si bineinteles turisti de toate natiile veniti sa caste gura si sa incerce delicatesele locale. In marea aia de multime aproape ca trebuia sa ne facem loc cu coatele, insa a meritat sa vedem fiecare stand, cu produse din cele mai diverse: bomboane umplute cu fructe, pufuleti, prajituri de casa, nuci de cocos (foaaarte bune si dulci), CDuri cu muzica, mancare gatita pe loc, tricouri, toate chestiile care se vand cu ocazii d-astea si pe la noi. Au fost si cateva produse pe care nu stiu cine le cumpara, dar treaba lor: capete de dus, ace “magice” de par, desfacatoare de conserve si nu in ultimul rand durian – un fruct urat-mirositor la exterior, dar cu interiorul dulce. Ca sa va dati seama de mirosul exterior, accesul cu durian in mijloacele de transport in comun sau in hoteluri este interzis :P

Usor-usor ne-am facut loc prin multime si am ajuns in intersectia unde singaporezii au pus o scena, 2 ecrane de proiectie si unde toata lumea se aduna pentru numaratoarea de la miezul noptii. Cum spectacolul de pe scena era in chineza si nu am retinut decat versul “Chian-ko zian po-kin chu lai, Pa-ko-tai pa-ko-tai”, ne-am plimbat mai mult printre tarabe, ne-am uitat la oamenii veniti acolo si am incercat sa intelegem cum sarbatoresc ei in strada. Foarte multa lume cu copii, foarte multe cupluri “el-caucazian ea-asiatica”, destul de multi turisti care neintelegand spectacolul analizau imprejurimile la fel ca noi, si multa Politie care dirija cu atentie masinile cu acces in zona.

Pana la miezul noptii am zis sa luam o gustarica, de la unul din multele restaurante chinezesti din zona. La toate mirosea divin, plin de lume, deci n-aveam cum sa dam gres: ajungem la primul, si vedem ca era un fel de autoservire: intrai inauntru, iti alegeai si plateai ingredientele crude, primeai un loc la masa si te puneai pe gatit: in mijlocul mesei era un tuci cu apa si unul cu ulei, ambele incalzite cu o plita. Gateau singaporezii nostri acolo cu sirg si mancau cu pofta, insa fara cursuri de initiere nu voiam sa riscam. Singurul “stabiliment” gasit la ora aia in zona unde primeai mancarea deja gatita era un restaurant micut ce servea delicatese locale. Ana a servit porc cu ghimbir in sos de piper negru, si eu m-am destrabalat cu picioare de broasca prajite in sos de ghimbir cu ceapa verde :) Foarte bune la gust si foarte picante, dar o sa le lasam la urma daca le mai gasim in meniu la alte restaurante :P

Ora 12 se apropia, si fiind deja cu burta plina, ne-am facut loc prin aglomeratie, si ne-am oprit sub un copac inflorit, o frumusete de admirat :) Mai erau 5 minute pana la 12, si aia tot cantau pe scena, lumea inca jos pe borduri sau chiar pe asfalt, ceva nu se potrivea cu imaginea desenata in capul nostru. La 12 fara un minut incep aia de pe scena sa zica niste speachuri, si toata multimea parca a prins glas. Cand ziceam si noi ca incepe adevarata sarbatoare, incepe lumea sa numere 5, 4, 3, 2, 1, si incepe “Maaarele Spectacol“. Pe cealalta parte a strazii si pe cladirea din spatele scenei aveau baietii niste pocnitori care au inceput sa faca ca toti dracii timp de 30 secunde, apoi au pornit 10 artificii (pe numarate). Se sting pocnitorile, se duc si artificiile, si ne uitam unul la celalalt unde-i sarbatoarea. Cand i-am vazut pe cinezi ca incep sa se ia in brate, sa se pupe si sa faca drumul direct catre casa am zis ca e clar, am sarbatorit Anul Nou Chinezesc in strada, si ne-am pupat si noi cu foc :)

A fost o seara faina, mult mai linistita decat ne asteptam, insa cu farmecul ei. La hotel ne astepta o surpriza dulce din partea hotelului, asa ca pe la 2 dimineata dormeam linistiti, in prima noapte din Anul Tigrului :)

Si alte Articole

Singapore – Drumul catre avion

Cand lasi copii in grija taticilor…

Las’ ca pan-se-nsoara trece!

Am ajuns la 18 luni :)

Scrisoare catre Mos Craciun

Bradul de Craciun in 2009

Prima zapada in iarna 2010