Cand lasi copii in grija taticilor…
V-ati intrebat vreodata ce se intampla cand raman taticii acasa sa aiba grija de copii?
Intai amatorii:
Trecem de ei si ajungem la adevaratii profesionisti:
Alte idei nastrusnice?
Las’ ca pan-se-nsoara trece!
Radu este pe modul “Explorator’. Nici un spatiu nu-i mai ajunge, vrea sa invete totul acum, sa fie cel mai tare la toate, si sa stea toti drepti in fata lui. Intr-un cuvant, “Energino”.
Ultima patanie vine din weekendul asta, cand s-a apucat de dansat in mijlocul patului. Dupa cateva piruete si 20 de “lopa, lopa, lopa, lopa”, a ajuns pe marginea patului si inainte ca unul din noi sa reactioneze a facut un salt pe spate, aterizand pe parchet direct in … cap. Urmarea imediata nu o mai descriu, ca mi se pune iar un nod in gat 
Dupa 15 minute de plans si suspinat Raducu a adormit in bratele Anei, si ne-a dat ocazia sa inspectam locul. Imediat dupa lovitura nu am gasit nici o taietura, nici o umflatura, nici o diferenta fata de partea stanga. Cand s-a trezit dupa 2 ore se tinea mititelul de cap si se plimba prin casa mieunand “Auuu”, dar in afara de asta nu avea nimic. Ne-am jucat cu masinutele, am citit 2 povesti, si apoi am adormit linistiti pentru noapte in bratele lu’ mami.
A doua zi parca era scos din cutie: plimbat cu sania prin cartier, jucat cu cateii in curte, dansat, mers in vizita la buni si jucat toata dupa-amiaza cu Daisy, nimic care sa ne mai aminteasca de lovitura respectiva. Toate bune si frumoase, pana cand in drum spre casa il mangaia Ana pe pitic, si a picat diagnosticul: o bucata de vreo 3cmp din spatele urechii era la fel de moale ca dosul palmei. Cum nu gasisem nici o modificare de comportament sau fiziologica, am decis (gresit) sa asteptam pana a doua zi, cand sa mergem la spital.
Luni dimineata la ora 8:00 ieseam pe usa, si dupa 15 minute eram la Camera de Garda la Grigore Alexandrescu. Cel mai greu a fost sa facem radiografie, cu Raducu speriat de atata lume in jur si aparate, si cu noi doi care incercam sa-i tinem capul drept pentru “poza”. In final a stat, si diagnosticul medicului a picat ca un ciocan, fractura craniana.
Cum piticii nu pot raspunde la intrebari si nu pot descrie ce si unde ii doare, pe Ana cu Radu i-au bagat intr-o salvare si am dat cu totii fuguta in Berceni la Baltazar pentru o tomografie. Asta fiind o analiza de durata si cum Radu s-a trezit din somn exact cand s-a asezat pe masa, a trebuit sa mai stam pe acolo pana adoarme din nou, 3 ore educative intr-o camera de garda de spital. Chiar daca era sedat ca sa adoarma mai repede, Energino al nostru numai de somn nu avea chef dupa 30 minute de somn leganat in ambulanta. Pana a adormit in bratele lu’ mami a fost atractia asistentelor din sala, care se distrau cum Radu se plimba leganat (sedativul isi facea efectul), insa nu voia nici chip sa se urce in pat; el voia sa exploreze fiecare colt al salii si sa cunoasca pe toata lumea. Analizele de la tomograf au iesit foarte clare, si ne-am bucurat ca efortul a dat roade.
Diagnosticul medicului neurochirurg ne-a adus si linistea pe care o cautam, Radu nu are nimic grav. Si-a spart capul mai serios si are o galma acolo care trebuie tinuta la rece sa treaca, si trebuie urmarit ca sa nu se mai loveasca acolo. Osul nu s-a deplasat atat de mult cat sa afecteze ceva pe acolo, si o sa treaca in cateva saptamani. O sa mai mergem cu el la control in perioada asta, dar gata cu aparatele complicate si statul prin spital.
Peste cateva zile doar noi o sa ne mai amintim de ziua asta, insa a fost o experienta de care ne puteam lipsi, care ne-a aratat ca oricand se poate intampla ceva, chiar daca incerci sa stai cu ochii pe el 24/24. Oricum, pan-se-nsoara trece!
P.S. “lopa lopa” e lopata cu care da Radu zapada 
Am ajuns la 18 luni :)
Un an si jumatate a trecut pe nerasuflate, si parca ieri veneam cu piticul de la maternitate si ne saream prin casa de bucurie la fiecare miscare, intre 2 reprize de somn:
Acum suntem un mic strengar care intelege tot, incearca sa faca numai ce ii pofteste inimioara, si care devinde pe zi ce trece tot mai independent.
Prin casa deja nu mai tinem pasul cu Radu, si in fiecare zi invata ceva nou. Ultima lui pasiune sunt povestile, pe care asculta cu placere si apoi le explica mai departe celor din jur, in limba lui:
“Unde-i ursul ala mare si care-l iubeste pe Mowgli?”
“- Cum face tigrul ala mare si portocaliu?
- Oaaaaaaa”
“Buni, lasa-l pe Peter Pan ca deja stiu povestea, hai sa-ti arat eu aici in carte o lopata rosie si un caine negru”
Acum 18 luni baita o faceam intr-un lighean si il tineam in 2 palme, acum nu ne mai ajunge cada mare si o sacosa intreaga de jucarii.
Ii place lui radu in baita, iar daca e mami cu tati in baie langa el, 2 ore de joaca sunt asigurate:
Si alte Articole
Scrisoare catre Mos Craciun
Trimite articolul prin Email
Draga Mosule,
Te-am indragit din prima secunda, de cand am auzit cu ce te ocupi. Pentru ca anul trecut n-am stat prea mult timp impreuna, iti scriu acum sa iti arat ce am facut anul asta, sa te conving sa-mi lasi tot sacul de jucarii la mine sub brad
Bradul de Craciun in 2009
Trimite articolul prin Email
Radu are acum un an jumate’, si intelege pe zi ce trece mai multe lucruri si notiuni. In 2008 cand am impodobit bradul a stat langa noi si ne-a gangurit, acum s-a implicat activ. Impartind rolurile dupa aptitudini, Radu a nimerit in echipa de control, fiind mult mai usor sa ne arate unde sa mai [...]
Prima zapada in iarna 2010
Trimite articolul prin Email
Acum cateva zile a inceput sa ninga in Bucuresti, si nu s-a mai oprit pana cand strazile nu erau acoperite de 30-40cm de zapada. Nu puteam sa ies sa dau zapada de pe alee singur, asa ca duminica mi-am tras ajutor de nadejde.
Regal auto – Radu testeaza masina lu’ tati
Trimite articolul prin Email
Dupa cautari intense, tabele interminabile cu comparatii si calcule, la jumatatea lui octombrie a venit inca o masina in familie, parca fabricata dupa dorintele si cerintele mele. Vremea de afara si lipsa de timp nu mi-au permis sa fac pana acum o sendinta foto cu noua bijuterie, insa weekendul asta am recuperat.
Regal auto – Radu conduce super-masini
Trimite articolul prin Email
In weekendul care tocmai a trecut vremea a fost cea mai frumoasa din Noiembrie, asa ca am incercat sa profitam la maxim. Pentru Radu a fost un regal automobilistic, din prima pana in ultima clipa.
O zi frumoasa de Noiembrie
Trimite articolul prin Email
Viata pare o rutina, insa cand din ea face parte Raducu, nici o zi nu seamana cu cealalta
Printul dansator si fetele din poveste
Trimite articolul prin Email
In ultimul timp juniorului i-a venit cheful de petreceri. Acum 1 luna a fost la o nunta unde a dansat pana a scos toata sala la dans, insa de atunci s-a tot pregatit pentru nunta matusii lui, ca sa faca spectacol maxim
